Substanta uscata din furaj... opiniile a 3 nutritionisti romani
Mai multi consultanti in nutritia vacilor din rasele specializate in productia de lapte, din Statele Unite, convertesc o jumatate de kilogram de SU la 2-2,5 kg de lapte. Astfel ei sustin ca se indeplinesc cerintele nutritive de intretinere ale vacilor (7 kg de S.U./zi la Jersey si 10 kg S.U./zi la Holstein). Care este filosofia dumneavoastra si ce recomandari faceti fermierilor din Romania din acest punct de vedere in conditiile in care fermierii din sudul tarii apreciaza ca aloca unei vaci (600kg greutate si 32kg productie programata), 5kg SU pentru intretinere la o ingesta de 45kg cu cca.40% SU (23kg de SU)?
Marius Bogdan, Alltech Biotechnology Romania:Calculul necesarului de substanta uscata este guvernat de doua context ce se refera, unul la aplicabilitate practica imediata, iar celalalt la ajustarea cu acuratete a retetei furajere. Cele doua abordari nu se exclud una pe cealalta, ci dimpotriva. Atata doar ca la prima varianta apelam atunci cand evenimente fortuite ne obliga sa luam masuri rapide si eficiente pe termen scurt, iar in al doilea caz calculul ingestei de substanta uscata si respectiv de nutrienti ia in considerare mai multe variabile, astfel incat rezultatele sunt mult mai concludente, iar sustenabilitatea retetei urmareste cresterea eficientei pe termen lung. Astfel, pentru primul caz putem aprecia in linii mari:
• 1 kg de substanta uscata ingerata pentru 1,4-1,5 l lapte
• 105-115 g proteina ingerata necesare pentru 1 l lapte
• Energia metabolizabila necesara pentru intretinere e de 85 MJ/zi
• Energia metabolizabila necesara pentru productia de lapte este de 5 MJ/kg
Pentru cazul insa in care se doreste dimensionarea cu maxima corectitudine a ingestei de substanta uscata astfel incat sa se atinga toate dezideratele legate de intretinere, productie, reproductie s.a.m.d., atunci calculul trebuie sa tina cont de toate variabilele care pot influenta cantitatea ingerata. In sensul acesta, cel mai cuprinzator calcul al ingestei de substanta uscata este ultimul propus de National Research Council (NRC), care are in vedere toti factorii posibil de a influenta volumul ingestei si implicit acoperirea necesarului zilnic de nutrienti. Astfel, ingesta de substanta uscata se poate calcula fie in valori absolute, adica in kg/zi, fie raportata la greutatea corporala:
DMI (kg/zi)= (0,372 x FCM + 0,968 x BW0,75) x (1 – e( - 0,192 x (WOL +3,67)))
DMI (% din greutatea corporala)= 4,048 – 0,00387 x BW + 0,0584 x FCM
• DMI = ingesta de substanta uscata, in kg/zi
• CL = cant. de lapte, in kg/zi,
• Grasime = cantitate de grasime din lapte, in kg/zi,
• BW = greutatea corporala, in kg
(BW0,75=greutate metabolica),
• WOL = saptamana de lactatie,
• FCM = cantitatea de lapte corectata la 4% grasime, in kg/zi FCM (kg/zi) = (0,4 x CL) + (15 x Grasime).
Cat priveste necesarul de energie neta pentru mentenanta, acesta este de 0,33 MJ/kg greutate metabolica, care la o vaca Holstein de 600 kg (133 kg greutate metabolica) inseamna 43,9 MJ/zi. Necesarul de energie neta pentru productia de lapte este de 3,13 MJ/kg lapte (4% grasime), de unde rezulta ca pentru cele 32 kg lapte enuntate mai sus sunt necesari 100,16 MJ. In conditiile specifice din enuntul de mai sus, putem presupune ca pentru a atinge norma de energie necesara intretinerii ar fi nevoie de 5,5-6,5 kg substanta uscata, sub rezerva faptului ca pentru o productie de 32 kg lapte sunt necesare mai mult de 18 kg substanta uscata si, de asemenea ca incarcatura energetic per kilogramul de substanta uscata depinde de compozitia TMR-ului.
Szakács Krisztián, Nuscience Ruminants Romania: Ingesta in fermele de vaci este diferita si relativ caracteristica unei ferme. Ea variaza datorita unei multitudini de factori, dintre care amintesc genetica, structura lotului (efectivului) si calitatea/palatabilitatea furajelor de volum. Din acest motiv, ingesta trebuie determinata in fiecare ferma in parte, pe loturi. Exista normative pentru necesarul de intretinere al vacii, exprimat prin necesarul de energie si de proteina alocabil pentru simpla existenta a animalului. Acestea insa trebuie satisfacute in functie de calitatea furajelor existente in ferma. Din acest motiv necesarul de S.U. alocat acesteia variaza in functie de ceea ce poate asigura ferma. Cifrele enuntate sunt adevarate doar pentru anumite concentratii energetice si proteice ale ratiei, conform cerintelor NRC luate in considerare (si considerate satisfacute!) de respectivii consultanti. Din acest motiv fiecare furaj de volum trebuie analizat si ratia se intocmeste individual pentru fiecare ferma/lot, conform concluziilor trase in decursul procesului de consultanta din ferma!
Dan Herman, Guyomarc’h Romania:In conditii ideale, necesarul de S.U. se calculeaza in functie de greutatea animalului, saptamana de lactatie si nivelul productiei. Pentru o vaca de 600 kg cu o productie de 32 kg lapte sunt necesare 23kg S.U. insa din pacate, in practica nu intotdeauna se intampla astfel. Cantitatea de S.U. ingerata poate fi mai mica si este influentata de o multitudine de factori, ceea ce obliga la utilizarea unor ratii mai concentrate si costisitoare. Ingesta de S.U. este limitata de factori de management,calitatea furajelor si anume:
• Numarul de tainuri/zi;
• Front de furajare;
• Temperatura prea ridicata reduce ingesta cu 15-20%;
• Procentul de concentrate (recomandat maxim 50 %);
• Umiditatea amestecului unic (optim 50 %);
• Procentul de amidon total din ratie precum si raportul dintre amidonul usor solubil si cel lent solubil;
• Deficitul de proteina degradabila in rumen;
• Continutul in lignina a furajelor de volum;
• Calitatea silozului de porumb (ex: marime, % de acid acetic, butiric etc);
• Prezenta micotoxinelor.
In concluzie, stabilirea cantitatii de S.U se va face personalizat, pe specificul fiecarei situatii in parte.
Orice fermier din Romania este atent la intervalul dintre fatari si la zilele de lactatie. Rata scazuta a gestatiei duce la mai multe zile de lactatie insa vacile care nu fata frecvent vor avea o productie mai mare de lapte dar cu totii constientizeaza ca randamentul este mai scazut in ciclul de lactatie. Aceeasi consultanti americani apreciaza ca pentru fiecare zi, in afara de zilele optime de lactatie (de exemplu, 170 de zile de lactatie) fermierii inregistreaza o pierdere de 0,25 kg de lapte pentru fiecare zi. In cazul in care efectivul are 200 de zile de lactatie, fermierul ar putea pierde 30 de zile, iar la un randament ridicat al productiei se poate aproxima o pierdere de 7 kg lapte/cap /vaca. Care este si din acest punct de vedere opinia dumneavoastra?
Marius Bogdan, Alltech Biotechnology Romania: In ceea ce priveste rentabilitatea unei ferme sub raportul randamentului productiei, lucrurile pleaca de la o constatare mai degraba de natura genetica: dupa 150 zile de lactatie, productia de lapte scade cu aproximativ 2% in fiecare saptamana. Nu acelasi lucru se poate spune insa si despre ingesta, al carei ritm de descrestere nu este la fel de accentuat. Cu alte cuvinte, profitul adus de incasarea banilor per litru de lapte scade invers proportional cu numarul mediu de zile in lactatie.Este adevarat ca o lactatie prelungita inseamna o cantitate mai mare de lapte/lactatie, insa asa cum subliniam mai sus, rentabilitatea laptelui obtinut dupa 300 de zile de lactatie este redusa, putandu- se anula definitiv daca lactatia se prelungeste mult dupa aceasta perioada. Tocmai acesta este si motivul pentru care se pune accent pe reducerea service period-ului si respective a calving interval-ului: de a eficientiza productia de lapte pe seama peak- ului (amplitudine) si mai putin pe seama lungimii curbei de lactatie in special in segmentul descendent. Acesta este si motivul pentru care recomand monitorizarea a cel putin patru indici de reproductie, ale caror valori sa fie apropiate de cele recomandate pentru performante financiare deosebite:
• Rata de conceptie 50-55%,
• Indice de insamantare 1,7-2,
• Service period 75-95 zile,
• Interval intre fatari 380-400 zile.
Szakács Krisztián, Nuscience Ruminants Romania:Rezultatele reproductiei nu se coreleaza cu nivelul de productie al unei ferme. Pe de alta parte rezultate slabe ale reproductiei vor scadea media productiei unei lactatii. O intrebare retorica: intr-un lot cu ziua medie de lactatie de 270 de zile (deci cu 100 de zile peste exemplul citat) nu se mai produce lapte?
0,25 l lapte / zi x 100 zile = 25 litri lapte / zi pierdere - ceea ce in majoritatea fermelor “medii” din Romania ar insemna lipsa laptelui in lotul respectiv... Este adevarat ca literatura de specialitate citeaza o scadere a laptelui odata cu cresterea zilei medii de lactatie, dar aceasta nu intotdeauna este de 0,25 l /zi! Totodata stim ca scaderea productiei de lapte odata cu cresterea zilei medii de lactatie nu este obligatoriu liniara (vezi graficul unei curbe de lactatie, respective persistenta productiei, care si ea depinde de o multitudine de factori!). Totusi pierderile financiare ale unei ferme pot fi masive din acest motiv (numarul de vitei/vitele pierdute, numarul de paiete pierdute, tratamentele cauzate de motivul intarzierii primei monte fecunde, diferenta intre productia de lapte de la sfarsitul curbei de lactatie - unde va persista vaca - sau inceputul ei, etc).
Dan Herman, Guyomarc’h Romania:Aprecierea consultantilor americani este justa, raportata la tipologia fermelor de peste ocean, insa, daca luam in calcul fermele din Romania (ferme peste medie ca performanta),din experienta am constatat ca pierderea de lapte dupa 170 de zile de lactatie se situeaza intre 4-7% pe luna, in functie de specifi cul fermei. Legat de partea economica, randamentul /litru lapte intradevar scade peste 170 zile, dar nu este foarte grav daca nu se depasesc 190 de zile de lactatie, pentru aceasta perioada (20 zile), pierderile pot fi anulate printr-un management corect al furajarii.
Pornind de la aceleasi puncte de vedere junicile ar trebui sa inceapa lactatia la 23-24 de luni. In acest interval este apreciat ca un fermier investeste 5.900 - 6.500 ron pentru cresterea acestor animale tinere ceea ce inseamna aproximativ 9 ron/zi. Pentru animalele de peste 24 luni au loc pierderi in fiecare zi de aproximativ 7 ron/zi, mai mult cand costul furajelor este mai mare. In cazul in care o juninca fata la 25 de luni se poate aprecia usor faptul ca se pierd lunar aproximativ 200ron doar pentru alimentele de baza, la care se adauga si intarzierile. Care sunt din acest punct de vedere recomandarile pe care le faceti dumneavoastra fermierilor romani?
Marius Bogdan, Alltech Biotechnology Romania: Este indicutabil ca junincile se transforma din cost factor in vector de profit in momentul in care ele fata si incep sa produca lapte. Din acest punct de vedere nu incap dubii in ceea ce priveste faptul ca, cu cat fatarea are loc mai devreme, cu atat profi tul adus de respective juninca este mai mare. Juninca are trei perioade distincet de dezvoltare: prepuberala (de la intarcare pana la 9-10 luni), puberala (de la 9-10 luni pana la 13-14 luni) si postpuberala (de la 13-14 luni pana la fatare). Din punct de vedere fiziologic, juninca poate fi insamantata inca de la inceputul perioadei de pubertate, insa acest lucru nu este recomandat, ci trebuie sa se aiba in vedere cel putin doua criterii:
• La insamantare greutatea junincii trebuie sa fie la 55-60% din greutatea adulta, iar inaltimea la 85-87% din cea adulta
• La fatare greutatea junincii trebuie sa fie la 85-90% din greutatea adulta, iar inaltimea la 95-97% din cea adulta.
Cel mai la indemana sistem de apreciere al evolutiei junincii de la intarcare si pana la momentului optim al montei este cel propus de Universitatea din Pennsylvania, care transpune intr-un sistem grafic linia directoare a greutatii si inaltimii junincilor din ferma si, in functie de acest model se pot face aprecieri obiective ale situatiei reale a junincilor din ferma. Acesta este cel mai bun mecanism de autocontrol pentru ca ajustarile in ceea ce priveste furajarea pentru atingerea target-ului dorit se pot face in timp real si folositor totodata. Personal sustin ca prima fatare sa aiba loc cat mai devreme in preajma a 23-24 luni, iar pentru acest lucru fac unele recomandari pe cat de simple, pe atat de utile:
• Ingesta de substanta uscata: 1,9-2,1% din greutatea corporal;
• Nivelul de proteina bruta in perioada prepuberala: 14-15% din substanta uscata;
• Nivelul de proteina bruta in perioada postpuberala: 13-14% din substanta uscata;
• Nivelul de proteina solubila: 30-35% din total proteina bruta;
• Nivelul de energie pana la monta: maxim 0,8 UFL/ substanta uscata in perioada prepuberala;
• Nivelul de energie dupa monta: 0,87-0,9 UFL/substanta uscata dupa insamantare (trebuie sa luam in calcul si cerintele energetic legate de gestatie);
• Spor mediu zilnic de 0,55-0,60 de la intarcare pana la insamantare;
• Spor mediu zilnic de 0,85-0,95 de la insamantare pana la fatare.
Szakács Krisztián, Nuscience Ruminants Romania:Consider ca daca dorim succesul acestei indeletniciri in Romania, trebuie sa intelegem ca viitorul nu se poate baza pe importul nesfarsit al unor animale mediocre (ieftine) din Occident, ci pe animale de calitate, cu genetica de nivel inalt, crescute conform unor tehnologii corecte, preferabil in propria ferma. Probabil adevaratul profit al cresterii vacilor il reprezinta tineretul! Pentru aceasta este sufficient a se calcula cat lapte produs echivaleaza diferenta dintre pretul unei juninci cu adevarat valoroase genetic (cu parinti de peste 9500-10000 litri, din ferme demonstrate exceptionale, din tari cu productii demonstrate inalte) si o juninca mediocra, aleasa pe baza pretului cel mai ieftin... Si din pacate exista sanse mari ca descendenta unui animal mediocru sa fie tot un animal mediocru. Este demonstrate stiintific ca o fatare mai precoce are numeroase avantaje financiare la nivelul intregii vieti productive ale animalului. Din acest motiv recomand monta si fatarea precoce, dar numai in conditiile in care animalele au ajuns la talia corecta (nu doar greutate!!!). Pentru acesta este nevoie de niveluri corecte de nutrienti, mai ales proteina (!), indeosebi in primele loturi/ faze ale dezvoltarii animalului! Deci criteriul cu adevarat primordial va fi talia/conformatia animalului, pentru ca in caz contrar se pot genera problem iremediabile la si dupa fatare.
Dan Herman, Guyomarc’h Romania:Da, 23-24 luni la fatare este varsta ideala. In cresterea junincilor avem ca obiective:
• Limitarea perioadei neproductive la 24 de luni,
• Maximizarea potentialului genetic in perioada de productie si cresterea vietii productive a vacilor.
• Fatare la 23-24 luni cu conditia sa se respecte greutatea si talia la insamantare.
• Greutatea sa fie realizata pe seama cresterii si dezvoltarii nici intr-un caz pe seama ingrasarii.
Sporul in greutate este specific fiecarei perioade de crestere in parte – aici nu functioneaza legea compensarii. Un spor mic in perioada 0-6 luni afecteaza dezvoltarea vitelei si implicit productia de lapte viitoare. Un spor foarte ridicat de la intarcare la IA penalizeaza productia de lapte la prima lactatie. Pentru o dezvoltare corecta a junincilor ne ghidam dupa regula “30-60-90” valorile fiind procente din greutatea de adult si anume:
• 6 luni 30%, 195-210 kg,
• 14-15 luni (IA) 60%,
• Fatare 90%.
Nimic mai simplu daca la optimizarea ratiilor tinem cont de gradul de dezvoltare al rumenului. In situatiile in care varsta la fatare depaseste 24 de luni, creste costul junincii, iar peste 27 luni scade si productia acestora in prima parte a vietii productive.
